Nu, nu este chestionar pentru şcoala de şoferi..
E un chestionar pe care l-am găsit pe blogul lui Bendeac şi mi s-a părut interesant. Citiţi doar dacă vă interesează… 
Chestionarul lui Marcel Proust (sau mai bine zis… Marcel-Valentin-Louis-Eugène-Georges Proust) 
1. Principala mea trăsătură: comunicativitatea
2. Calitatea pe care doresc să o întâlnesc la un bărbat: sinceritatea
3. Calitatea pe care o prefer la o femeie: modestia
4. Ce preţuiesc mai mult la prietenii mei: existenţa lor
5. Principalul meu defect: sensibilitatea, uneori exagerată
6. Îndeletnicirea mea preferată: sunt prea multe
7. Fericirea pe care mi-o visez: sunt fericită – am tot ce-mi doresc
8. Care ar fi pentru mine cea mai mare nenorocire: să aflu că nu exist
9. Locul unde aş vrea să trăiesc: într-un loc perfect din toate punctele de vedere
10. Culoarea mea preferată: depinde de stare şi de zi
11. Floarea care-mi place: Gerbera
12. Pasărea mea preferată: toate păsările sunt frumoase în felul lor
13. Prozatorii mei preferaţi: John Steinbeck, John Fowles, Stendhal
14. Poeţii mei preferaţi: George Bacovia
15. Eroii mei preferaţi din literatură: toţi eroii sunt „eroi“ în felul lor
16. Eroinele mele preferate din literatură: idem
17. Compozitorii mei preferaţi: Johann Strauss (fiul), Tchaikovsky etc
18. Pictorii mei preferaţi: Leonida Fremov
19. Eroii mei preferaţi din viaţa reală: părinţii mei
20. Ce urăsc cel mai mult: răutatea, invidia, aroganţa, făţărnicia etc etc etc
21. Calitatea pe care aş vrea s-o am din naştere: calmul
22. Cum aş vrea să mor: adulmecând mirosul unui câmp de flori galbene
23. Greşelile ce-mi inspiră cea mai mare indulgenţă: neintenţionaţe şi făcute în necunoştinţă de cauză
24. Deviza mea: Trăieşte clipa! Viaţa e scurtă… dar frumoasă!
Şi acum… definiţia zilei:
Pieter Bruegel cel Bătrân (n. ca. 1525, Kempen – d. 18 septembrie 1569, Bruxelles), numit şi Bruegel al Ţăranilor,[1] este cel mai de seamă pictor flamand al secolului al XVI-lea. Graţie originalităţii şi unicităţii operei sale, ocupă un loc excepţional în istoria picturii. Artistul renunţă la tradiţiile şi tiparele Renaşterii, dar profită la maximum de experienţele predecesorilor săi flamanzi şi italieni pentru a-şi dezvolta propriul stil.
