Stau şi mă gândesc… că tot timpul mă gândesc. O să înnebunesc de atâtea gânduri. Ieri m-am surprins gândind foarte profund în timp ce curăţam un cartof. Apăi dacă gândesc aşa de mult în astfel de momente, atunci cum rămâne cu restul timpului? Gândim, gândim… şi unde ajungem? Oare există o boală a gândului? Eu gândesc foarte mult şi înainte să adorm… poate de aceea am visele pe care le am… Dar… care e scopul gândului? Mintea nu poate funcţiona decât dacă există gândul? Oare dacă reuşim să ne calmăm mintea în aşa „hal“ încât să nu mai gândim înseamnă că am murit?
Din punctul meu de vedere, e imposibil să trăieşti o secundă fără să gândeşti ceva. Şi când spun gând spun ceva material. Pentru că gândul este o imagine mentală. Doar în mintea ta. Asta până se materializează.
Cică Enstein făcea baie foarte des şi soţia lui spunea că zilnic pierdea cam două ore acolo. Pierdea… vorba vine. Căci atunci îi veneau ideile cele mai năstruşnice, pentru că acolo te relaxezi profund. Stătea şi privea spuma.
Aseară am făcut baie. Într-adevăr ajută… Oricum, de când ştiu de obiceiul lui Einstein… mereu mă gândesc la el în timp ce fac baie. Şi sincer, chiar îmi vin idei bune. Eh… sunt şi subiectivă… dar oricum… încercaţi… merită! Mai calmează boala gândului.
Definiţia zilei
Alimbare (sinonime: operaţie de limb; uşurarea navei; mahonare ).
Este un termen naval prin care se înţelege operaţia de descărcare parţială sau totală a mărfurilor de pe o navă în vase mai mici denumite mahoane sau limburi, cu scopul de a-i micşora pescajul spre a putea trece peste un banc sau peste o bară ori în vederea dezeşuării (ranfluării), dar mai ales spre a prelua caricul navei care, din diferite motive, nu poate opera la dană ci lucrează ancorată în radă, bazine portuare sau pe fluvii.
