Ieri m-am gândit la asta cam toată ziua. Mi-am dat seama că absolut toţi oamenii sunt trişti. Poate mă contrazici şi spui că nu e aşa. Da… ştiu că poţi fi fericit că eşti îndrăgostit (maxim două săptămâni). Poţi fi fericit câteva zile că (crezi că) ai obţinut job-ul mult dorit, poţi fi fericit o zi sau două că ai luat un examen, poţi fi fericit câteva momente că eşti admirat. Poţi fi fericit o perioadă că ţi-ai găsit drumul în viaţă etc etc. Exemple sunt multe…
Dar… după ce te îndrăgosteşti de o persoană şi dispare vraja, începi să îi vezi defectele şi vrei mai mult sau nu mai vrei. După ce obţii job-ul dorit, îţi dai seama că poţi mult mai mult sau că nu îţi plac colegii etc. După ce iei un examen, te gândeşti câte mai trebuie să faci ca să ajungi unde vrei de fapt. Poate ai pornit pe calea unei vieţi mai spirituale, dar la un moment dat vei vrea mai mult şi ai fi trist că nu poţi ajunge la „iluminare“.
Aşa că la ce concluzie am ajuns eu… Bine, poate aţi ajuns şi voi mai de multă vreme… Ideea e că întotdeauna trebuie să fim nemulţumiţi, să ne dorim altceva decât avem. Nu am văzut om fericit pe deplin. De fapt nu există fericire. Este doar o iluzie.
Poate cineva are familie, dar nu are o carieră strălucită. Poate altcineva are o grămadă de bani, dar se simte singur. Nu poate… sigur! Poate că unii au mulţumire sufletească deplină, dar nu au cu ce să-şi cumpere o pâine. Ori trebuie să trăim în ambele lumi, aşa ne-a fost dat.
Prietenul tău cel mai bun, care e tot timpul zâmbăreţ şi săritor, cu siguranţă are ceva ce îi lipseşte, dar nu vrea să-ţi spună despre asta. Şi exemplele pot continua…
De fapt, ce voiam eu să spun este… nu fi trist că eşti trist. Cu toţii suntem!
Şi ca să închei cu un fel de sfat… o cugetare care îmi place foarte mult, legată de fericire: „Fericirea e să ştii să îţi doreşti ceea ce ai deja. (Sfântul Augustin)“
‘Trebuie’!O explozie de cuvant.Hmmm….’Ideea e că întotdeauna trebuie să fim nemulţumiţi, să ne dorim altceva decât avem’.
E un ‘must’ sa-mi doresc intotdeauna altceva?Cum asa?
Iara fericirea…fericirea ca si toate conceptele,e privita din unghiuri,si oamenii sunt tot la plural,ceea ce vrea sa zica ca atati oameni,atatea perspective.Sunt si oameni fericiti,pentru ca asa cred ei,nu pentru ca asa ar crede cei din afara.
Oricum,discutia se poate lungi ffff mult,si la un pahar,si la 2,si la trezire,si la iesirea de la serviciu.
Gata,mi-am spus obiectiile.Spor!
normal că discuţia poate fi foarte lungă. nici nu mă aşteptam să fie toată lumea de acord. mulţumesc de comentariu.