E vis sau realitate? Simţi că lumea se despică în două în faţa ta şi totul pare că se desprinde dintr-o nuvelă fantastică a lui Eliade. Timpul s-a oprit în loc. Din capul pieptului îţi izvorăşte o bucurie imensă, fără niciun motiv aparent. Tocmai ţi se arată ceva…
Semne divine sau halucinaţii?
Când auzi pentru prima dată cuvântul „viziune“, gândul te duce la ceva cu caracter religios. Şi pe bună dreptate, pentru că în Biblie sunt amintite numeroase viziuni. Una dintre cele mai renumite este aceea în care Dumnezeu i s-a arătat lui Moise, pe muntele Sinai, şi i-a dat cele 10 porunci pe care le ştim şi noi astăzi. La fel de remarcabil este momentul în care Iisus s-a arătat Mariei Magdalena, imediat după Înviere.
Se spune că şi unele înalte feţe bisericeşti au avut viziuni. Printre acestea se numără Papa Leon al XIII-lea (în anul 1884), Papa Pius al XII-lea (de mai multe ori, pe durata pontificatului său), dar şi Papa Ioan Paul al II-lea (în 1981, în perioada când se recupera după tentativa de asasinat din timpul sărbătorii de la Fatima). Ioana d’Arc, faimoasa eroină a Franţei, susţinea că, deseori, avea viziuni în care Dumnezeu o îndemna să îşi salveze poporul de sub dominaţia engleză (în timpul Războiului de 100 de ani).
Se pare că majoritatea viziunilor au o conotaţie religioasă. Mai toate sunt legate de o divinitate. Ele au o claritate mai mare decât visele, dar mai puţine conotaţii de ordin psihologic. Nu e suficient să fii un om special, pentru a primi o viziune. Trebuie să ai şi foarte multă credinţă.
Călătorie în tunelul timpului
În ciuda cuceririlor ştiinţei, viziunile continuă să aibă un impact extrem de puternic asupra celor direct implicaţi, dar şi asupra celor interesaţi de asemenea experienţe. Pasionaţii au întocmit chiar şi o clasificare, fiind identificate trei tipuri distincte de viziuni: anticipative, revelatoare şi de comunicare.
Viziunile „anticipative“ se pare că îl transportă pe subiect printr-un tunel al timpului. Acesta este proiectat în viitor şi devine martorul unor evenimente care se vor întâmpla cu siguranţă. O astfel de viziune este descrisă deosebit de plastic în cartea prorocului Naum: „(…) Auziţi pocnetul biciului, uruitul roţilor, tropăitul cailor şi duruitul carelor! Se aruncă năvalnici călăreţii, scânteiază sabia, fulgeră suliţa… Morţi fără număr!… Cei vii se împiedică de cei morţi!“ (Naum 3:2-3).
Viziunile revelatorii presupun călătoria subiectului spre alte dimensiuni.
Profetul Ezechiel sau apostolul Pavel trăiesc adesea astfel de experienţe: „(…) a fost răpit în rai şi a auzit cuvinte care nu se pot spune şi pe care nu îi este îngăduit unui om să le rostească“ (2 Corinteni 12:1-4).
Viziunile pot avea un caracter de „comunicare“ între Dumnezeu şi profeţii Săi: „Ascultaţi bine ce vă spun! Când va fi printre voi un proroc, Eu, Domnul, Mă voi descoperi lui printr-o vedenie sau îi voi vorbi într-un vis“ (Numeri 12:6). Cu o astfel de vedenie l-a binecuvântat Dumnezeu pe apostolul Pavel, pentru a-l determina să meargă în Macedonia şi să vestească Evanghelia acolo (Faptele Apostolilor 16:9).
Fie că respingi aceste ipoteze, fie te numeri printre cei care cred cu fermitate în existenţa unor astfel de manifestări, un lucru este cert – vei conştientiza că ai avut o premoniţie, abia după consumarea episodului ce îţi fusese revelat. Totuşi, ai dreptul să încerci să fii tu schimbarea pe care vrei să o vezi în lume (adaptare după Mahatma Gandhi: „Fii tu schimbarea pe care vrei să o vezi în lume şi atunci viaţa nu o să ţi se pară lipsită de sens!“).
Curiozităţi
*
Scepticii susţin că, din punct de vedere psihologic sau neurologic, viziunile nu reprezintă altceva decât efecte ale epilepsiei, migrenelor, tuberculozei sau ale schizofreniei. Pentru credincioşi, viziunile sunt incursiuni dincolo de dimensiunile spaţio-temporale obiective, în lumea sau realitatea pe care Dumnezeu vrea să o dezvăluie celor aleşi.
*
Peiota (Lophophora williamsii) este un cactus care creşte în sudul Statelor Unite ale Americii şi în partea centrală a Mexicului. Această plantă este cunoscută ca un puternic stimulent ce provoacă viziuni şi nu numai. În unele cazuri, consumatorii au experimentat stări de adâncă introspecţie, datorate mescalinei, o substanţă cu efect halucinogen, existentă în compoziţia plantei. Rolul ei ar fi acela de a te transpune într-o altă lume, dar „minunea“ nu se întâmplă decât sub atenta îndrumare a unui iniţiat.
