Întinde-te pe canapea într-o poziţie cât mai confortabilă. Închide ochii şi lasă mâinile să-ţi atârne pe lângă corp. Relaxează-te profund. Simţi cum structura ta fizică devine ca o haină foarte grea, pe care, încet-încet, o abandonezi. Acum te gândeşti la ceva frumos. Să zicem… la un câmp cu flori galbene. E primăvară şi totul este verde. Respiră adânc. Simţi cum corpul tău se înviorează. Acum, uită-te mai atent în jurul tău… Ce vezi?
Nu se poate da o definiţie precisă a hipnozei, deoarece nimeni nu ştie practic ce este aceasta, dar, în timp, s-au aflat multe lucruri interesante despre acest subiect incitant. De fapt, se poate spune că avem tot atâtea definiţii câţi terapeuţi există. Tot ceea ce cunoaştem despre hipnoză este rezultatul unui număr mare de experimente efectuate pe diverşi subiecţi, adică pe oameni. Pe scurt, hipnoza este o stare plăcută de relaxare, în care cunoştinţa se modifică şi în care, prin sugestie, concentrarea şi atenţia ating punctele lor maxime; hipnoza te poate ajuta să găseşti rezolvarea unor probleme diverse, de la cele medicale la cele psihologice.
Hipnoză sau hipnoterapie?
Poate îţi vine greu să crezi, dar chiar şi tu intri, aproape zilnic, într-o stare de hipnoză, atunci când citeşti o carte foarte interesantă sau când te uiţi la un film care îţi captează cu totul atenţia. Motivul? Nu există unul anume. Ni se întâmplă tuturor, căci este ceva la fel de natural ca somnul sau ca oricare altă nevoie fiziologică. Putem observa asta la copii – atunci când se joacă, e foarte dificil să îi „deconectezi“ de lumea lor magică. Se ştie că nu oricine poate fi hipnotizat (în această situaţie se găsesc dezechilibraţii mintal, persoanele anxioase sau cei care nu cred în acest procedeu) şi că, aşa cum orice tratament eşuează uneori, şi hipnoza poate da greş.
În ciuda zvonurilor, hipnoza nu ascute memoria, chiar dacă ne ajută să intrăm în subconştient. Dacă eşti hipnotizat, nu devii un zombi – deşi mulţi aşa cred –, iar cel care te hipnotizează nu poate face orice cu tine. De fapt, nu poate face nimic împotriva voinţei tale.
Hipnoterapia este, de fapt, hipnoza folosită pentru remedierea problemelor, pentru vin-decarea bolilor, în context terapeutic. Hipnoterapia foloseşte hipnoza, dar nu toate tipurile de hipnoză sunt benefice pentru aceasta. Cele mai des întâlnite afecţiuni ce pot fi tratate cu ajutorul hipnoterapiei sunt: stările de stres, anxietatea, fobiile, panica, depresiile, problemele de vorbire (în special, balbismul), emotivitatea, timiditatea, obsesiile etc.
Animalele şi hipnoza
Nu numai oamenii pot hipnotiza sau pot fi hipnotizaţi. Animalele, la rândul lor, au tehnici destul de interesante, pe care nu ezită să le utilizeze, unele pentru a-şi salva viaţa, altele pentru a-şi asigura masa de prânz. Evident că tehnica acestora diferă mult de cea a omului, aici fiind vorba despre treapta zoologică. Astfel, animalele de pradă stau nemişcate şi îşi privesc fix şi intens victima, pentru a-i provoca inhibiţie. Un şarpe hipnotizează o pasăre, câştigându-i mai întâi încrederea. Apoi, îi cere acesteia să se relaxeze, pentru ca, în cele din urmă, să îi sugereze că doreşte, de fapt, ca ea să-I devină prânz. {i, chiar dacă pasărea nu vrea acest lucru, iată că, aproape dintotdeauna, şerpii au hipnotizat şi au mâncat păsări.
Dacă unele animale practică hipnoza cu succes, altele reuşesc la fel de bine să recurgă la autohipnoză, pentru a se apăra în faţa agresorilor. Astfel, sunt cunoscute cazurile în care iepuri, porumbei, şoareci de câmp sau broaşte, precum şi numeroase insecte „fac pe mortul“ pentru a scăpa de ghearele prădătorului.
Animalele pot fi hipnotizate şi prin mijloace senzoriale, optice sau acustice. De aceea, lumina puternică aprinsă brusc în faţa unui animal îi poate provoca acestuia o anumită fascinaţie sau un fel de inhibiţie. Animalul rămâne imobilizat, cum se întâmplă deseori pe şosea, când, orbit de farurile maşinilor, înţepeneşte în mijlocul şoselei, găsindu-şi un sfârşit tragic sub roţile automobilului. De altfel, lumina, ştim prea bine, îi atrage şi pe „prietenii“ noştri, ţânţarii, care se izbesc de becurile electrice, până se prăbuşesc.
Prin urmare, citind o carte, se poate întâmpla ca, în timp ce paginile fug sub ochii tăi (şi se întâmplă asta destul de des), să te gândeşti la cu totul altceva, iar după câteva minute să îţi seama că ai ajuns la pagina cutare, că totuşi ai citit până acolo, dar nu ai fost atent. Este posibil ca şi aceste pagini să le fi citit, dar totuşi… să nu le fi citit.
Hipnoza este, de fapt, autohipnoză, iar puterea stă în mintea persoanei hipnotizate. Creierul uman dispune de o mulţime de puteri de care noi nu suntem conştienţi şi pe care nu ştim să le folosim. Aşa că… acum, gândeşte-te mai bine: ai citit acest articol sau de fapt…
* * *
De-a lungul timpului, mulţi politicieni (şi nu numai) au practicat hipnoza în masă, o formă de manipulare pe care aceste personaje au folosit-o pentru obţinerea unor avantaje. Cel în cauză vorbeşte mulţimii, sugerându-i lucrurile pe care le va experimenta, punând un mare accent pe valoarea sentimentală şi, prin repetiţie, va capta atenţia celor prezenţi, care, fără să ştie, sunt deja în transă. Aflându-se în mijlocul adunării, orice om îşi pierde individualitatea, dacă nu este destul de puternic să facă faţă unei astfel de manipulări.
Dintre cei mai cunoscuţi practicanţi de hipnoză în masă, îi amintim pe: Adolf Hitler, Franklin D. Roosevelt, John F. Kennedy, Winston Churchill.
* * *
Zi de zi, ai de-a face cu o transă hipnotică, denumită mai nou „transă comună cotidiană“. În acest tip de transă are loc o activare a proceselor inconştiente, în care te cufunzi în interiorul tău, devenind indiferent la tot ceea ce te înconjoară. Această transă te ajută să te relaxezi profund, ceea ce îţi dă posibilitatea să conştientizezi anumite probleme sau conflicte. De câte ori nu ai visat cu ochii deschişi?!
● Fachirii din sudul Asiei foloseau hipnoza pentru a îmblânzi şerpii şi pentru a provoca diverse halucinaţii vizuale în masă.
● Magicienii din Egipt hipnotizau leii şi cobrele.
● În India, iniţiaţii se hipnotizau mai întâi pe ei înşişi, înainte de a hipnotiza pe altcineva.
● Preoţii budişti recurgeau în mod curent la stimulări senzoriale repetitive, pentru a provoca stări de tip hipnotic.
