Sunt multe lucruri de zis. Cert este că unul din testele pe care ţi le mai dă viaţa sunt oamenii despre care tu crezi că vor să ţi se pună în drum. De fapt ei merg şi ei, uşor, pe drumul lor, iar ceea ce vezi tu ca piedică din partea lor este de fapt o parte din tine. Mai greu e cu conştientizatul. Pentru că de obicei preferăm să dăm vina pe alţii, decât să ne asumăm noi „greşeala“. 
Am simţit să scriu asta pentru că în ultima vreme am tot cunoscut persoane care au vrut (sau am crezut eu că vor) cumva să mă tragă în jos de pe drumul meu. Dar iată că eu aş dori să le mulţumesc, pentru că, poate involuntar, mi-au făcut un bine. Eu am ales să urc în sus. Şi chiar dacă eu sunt sus şi ele au rămas jos, le iubesc. Eu nu le numesc piedici. Le numesc trepte.
Stii cum e:un pas inapoi,doi inainte! Continua sa urci! PS:sper ca eu nu ma numar printre “trepte”.
Nice picture – Sagrada Familia?
yep – de acolo e
Consider ca puterea si frumusetea interioara poate face ca un om sa multumeasca aceluia ce a dorit sa il”traga in jos”de pe drumul sau.
Continua sa urci si parerea mea este,sa nu uiti niciodata de unde ai pornit.
Ma bucur ca gandesti asa, Anita!
Sa stii ca ma bucur tare mult ca citesti tot ce scriu si iti sunt recunoscatoare! Esti un om deosebit! 