De-a lungul vieţii, oamenii din jurul nostru ne fac diferite bucurii, ne oferă zâmbete, ne dau fiori, ne arată gesturi de compasiune, de prietenie sau de iubire curată. Dar, se întâmplă, „uneori deseori“ – dacă-mi permiteţi să spun aşa, ca oamenii să ne dezamăgească. Sau să ne facă să suferim. Sau să ne spună cuvinte dureroase. Ar fi cam acelaşi lucru… toate astea duc la suferinţă.
Ce ar trebui să facem noi cu astfel de oameni? Să ne certăm cu ei? Să îi urâm? Să ne enervăm? Nu… eu propun altceva. Să nu punem la suflet răutăţile lor şi… cel mai important… să ne gândim la acei oameni care contează.
Care? Păi… să vedem…
Sunt cei care contează sunt cei pe care nu i-ai mai văzut de un an de zile şi te sună să-ţi spună că le e dor de tine (mulţumesc Nicu şi Adi).
Sunt cei pe care i-ai întâlnit de câteva ori în viaţă şi de care ai rămas legat într-un fel, chiar dacă nu aţi vorbit. Iar atunci când ai cea mai mare nevoie, îţi spun că se bucură că te cunosc şi că i-ai ajutat cândva (mulţumesc Loredana, Giorgiana şi Răzvan).
Sunt cei pe care îi ştii de foarte puţină vreme, dar care te sună de ziua lor de naştere să vadă dacă te simţi bine (mulţumesc Bogdan).
Sunt cei care au stat cu tine pe scară o viaţă întreagă, dar pe care îi cunoşti abia la vârsta de 26 de ani şi care te scot din stările negative prin simpla întrebare: „nu vrei să ieşi puţin afară?“ (mulţumesc Monica).
Sunt cei care sunt lângă tine fără să îţi ceară nimic în schimb, cei care te fac să zâmbeşti când te doare, cei care te iubesc aşa cum eşti, cei care te fac să uiţi de tine, cei care înţeleg că nu eşti perfect, cei pe care îi suni la 3 dimineaţa să le spui că ţi-e dor de ei, cei care îţi zâmbesc doar atunci când simt să facă asta, cei care îţi spun adevărul, indiferent cât de tare doare, cei care te iartă dacă ai greşit.
EI sunt cei care CONTEAZĂ. Restul sunt doar trepte pe care păşim ca să ajungem acolo unde ne e este destinat. Fără ele, nu am ajunge aşa de sus, ca să vedem aceste lucruri minunate…
Şi iată că am redeschis blogul… 
Nu m-a ţinut prea mult, acest articol fiind scris azi-noapte… 
goooooood! e de bine!
Draga Luciana,sunt emotionata sa vad ca ma regasesc pe lista celor care conteaza.Fara nici o gratuitate iti spun ca de cand te-am ¨regasit¨,m-ai ajutat sa repornesc o rotita la mine care era intepenita de foarte mult timp.Multumesc din suflet,sa te tina Dumnezeu sanatoasa si voioasa in continuare si sa nu te schimbi de dragul schimbarii.Oamenii au nevoie de tine.Ai ceva special al tau.Nu uita asta.Nu stii cand cineva va fi la fel de fericit ca mine ca te-a intalnit.Te pup si iti doresc multa fericire.Loredana.
Fara sa exagerez,cred ca am recitit postarea de vreo 10 ori si trebuie sa recunosc ca o lacrima mi se cam ivise in coltul ochiului. Ce pot spune? Ce simt acum nu poate fi transpus in cuvinte,dar voi incerca…Cand te-am intalnit pe tine,eram la pamant,nestiind ce sa cred,derutata si pierduta printre oameni.Acum mi-am acceptat capacitatile si defectele si incerc sa le transform in calitati;nu mai sunt pierduta,ci imi croiesc propriul drum printre oameni.Fara sa stii,m-ai ajutat de foarte multe ori.Chiar si cu aceasta postare.De foarte curand am aflat ca o persoana iubita m-a folosit intr-un mod perfid si am suferit ingrozitor,dar citind randurile tale,mi-am dat seama cata dreptate ai.Ca de obicei,de altfel.Esti minunata si ii ajuti atat de mult pe cei din jurul tau,incat devii un excelent exemplu pentru ceilalti.Chiar si celor ce trec pasager prin viata ta le dai o lectie de viata,un sfat bun,o raza de lumina sufleteasca.Nu te laud gratiut pentru ca eu nu laud des,iar cand o fac laud pe cine chiar merita.De fapt,nici nu te laud.Incerc doar sa descriu ce a insemnat pentru mine intalnirea cu tine.Sa ramai vesnic vesela si increzatoare,iar Dumnezeu sigur te va ajuta mereu.ITI MULTUMESC!
@Bogdan: da, e de bine, spre bine, cum vrei sa ii zici – si multumita SI tie!
Multumesc!
@Loredana si Giorgiana: nu am ce sa mai comentez decat…
…ce frumos articol..
..tine-o tot asa!…acum “vad” iarasi acelasi suflet zambitor 
..
Cam trist postul tau…mai ales ultima parte…Acei oameni pe care i-ai catalogat drept “trepte in viata” au un suflet.Ca vrei s-accepti sau nu e treaba ta, insa nu toti au acel suflet, convergenta, ego, mentalitate si nivel de interactiune pe placul tau.Asta nu inseamna ca-s trepte…OK?!
@Florian:
asteptam sa vad cine reactioneaza la asta. dar daca citesti si finalul, iti dai seama ca e scris cu scopul de a sublinia tocmai ca nu sunt asta. acum pe fiecare deranjeaza ce deranjeaza.mie mi-ar placea sa fiu treapta cuiva. de fapt, chiar am fost de multe ori. 
Tu ai spus asa:”Ce ar trebui să facem noi cu astfel de oameni? Să ne certăm cu ei? Să îi urâm? Să ne enervăm? Nu… eu propun altceva. Să nu punem la suflet răutăţile lor şi… cel mai important… să ne gândim la acei oameni care contează.”
Pai daca oamenii aia care fac rau sunt oameni care fac rau asta nu inseamna ca toata categoria de oameni reprezinta trepte…Plus ca tu, prin modul in care o spui nu scoti deloc in evidenta ceea ce NU esti…Iar eu nu judec ce esti, ci dau clara interpretare textului.Atentie la cum scrii…
“EI sunt cei care CONTEAZĂ. Restul sunt doar trepte pe care păşim ca să ajungem acolo unde ne e este destinat. Fără ele, nu am ajunge aşa de sus, ca să vedem aceste lucruri minunate…”
Intentiile ascunse, se scriu in texte subliminale, folosind anumite cuvinte, insa pe tine te-au interesat DOAR oamenii care CONTEAZA!
Vad ca te deranjaza foarte tare ca am folosit cuvantul “judec”.Ar fi bine sa retii ceva.Oamenii de uita la ce scrii si vad ca atare lucuri, iar faptul ca intentia ascunsa din post ca tu defapt nu vezi oamenii ca trepte nu este deloc oglindita in ceea ce scrii.Atentie la acuratetea scrisului daca vrei sa te apuci sa scrii.Iar postul asta l-au vazut si alti cunoscuti ai mei care mi-au dat dreptate.
@Florian…. cu ce sa incep… al doilea comment nu prea am putut sa-l inteleg, adica sa te urmaresc… ideea e ca eu cred ca e important cu ce sentiment ramane omul dupa ce citeste ceva, pentru ca fiecare extrage cate un mesaj din orice carte pe care o citeste. si mesajul nu e acelasi pentru toata lumea. nu are sens acum sa dau exemple. cat despre al treilea comentariu: nu ma deranjeaza nimic, doar ca nu eram la calculator. chiar ma bucur sa scrie lumea la mine pe blog si iti repet – NU MA ASTEPT SA MA PLACA TOATA LUMEA. nu peste asta scriu. scriu pentru cine vrea sa citeasca si pentru cei cu care sunt pe aceeasi lungime de unda. daca eu aleg sa cant rock, nu ma astept sa ma asculte un manelist. intelegi?
ar fi multe de zis, dar acum nu prea am timp. ideea acestui text (in caz ca nu si-a dat lumea seama – ceea ce mi se pare aiurea) este ca in momentele grele, sa ne gandim la oamenii din viata noastra care ne iubesc. atat. multumesc de comentariu.
Luciana!
1.Si eu vorbeam despre faptul ca e bine sa fii atenta la mesaj daca vrei sa ai adepti.
2.Mesajul nu e la fel pt toata lumea dar lucrurile de multe ori se fac la fel.
3.Ca vrei sa accepti sau nu faptul ca ai o problema cu propriile greseli si ca de multe ori faci imprudenta de a spune(mai ales mie) ceea ce tu nu vrei sa accepti.
4.Nici nu trebuie sa te accepte lumea.Iar eu stiu cum e sa ai vizite pe blog.
5.Ceea ce am tot incercat sa spun este ceea ce ai confirmat: acest post a fost scris pt cei ce conteaza…nu pt mine…insa nu e dreptul tau sa comentezi in dreptul criticii mele…am tot dreptul sa critic si am facut-o constructiv pt ca mi-ai permis accesul la comentarii…
6.Sunt oameni care danseaza si pe rock si pe muzica veche si pe muzica populara…Ca atare tu poti iesi in evidenta oferind lucruri care sa acopere o arie generala de privitori/cititori/ascultatori.Nu stiu de ce dracu pierd vremea scriind chestii pe care nu vrei sa le intelegi sau sa accepti.Ca atare ma opresc aici si bafta in tot ceea ce vrei sa faci,Postul tau si-a atins scopul.Felicitari!
Felicitari pentru ca ai revenit!Viata mi-a daruit mult si am invatat sa iubesc tot ce exista in acest Univers.Este normal sa avem persoane ce le simtim mai aproape de noi-pentru tine doar ele conteaza.Am citit si m-a durut afirmatia :” restul sunt doar trepte pe care pasim ca sa ajungem acolo unde ne este destinat”.Parerea mea este ca restul, sunt doar banii ce ii primim dupa ce platim si avem de invatat de la tot ce inseamna viata pentru a ne simti impliniti.Stiu ca ai un suflet bun.
recunosc că am greşit – îmi cer iertare faţă de toţi care s-au simţit jigniţi – nu am vrut asta…
valoarea cuvintelor este foarte importantă, iar eu nu le-am folosit cum trebuie. am vrut să spun altceva, dar am folosit prost nişte cuvinte. acum faptul e consumat, nu mai pot schimba nimic şi nu are sens să schimb în articol. e greşeala mea – mi-o asum. iertare si vă iubesc! sincer!
Dar sotzul?nu e pe lista?
Sunt oameni intre oameni.Unii cu intentii bune altii cu rele.Ceea ce nu putem face este sa fim constienti ca exista lucruri pe care oricat ne-am chinui, nu le putem ever controla.Si ce e mai rau e ca uitam asta.Postul tau e trist si miscator.M-a facut sa realizez cat de mult valorez in ochii oamenilor(prietenilor).In cazul meu nu ai nicio vina, pt absolut nimic.Eu sunt de vina.
@fat boy sau cel caruia ii e frica sa spuna cine e
: soţul nu e pe listă – e în inima mea. 
@Florian: îmi pare rău că te-a întristat postul. trebuie să ne bucurăm că ni s-a dat şansa să ne gândim mai bine la oamenii din jurul nostru. nu?
Eu mereu ma gandesc la cei din jur.Si unii dintre ei stiu asta.Insa cand e vorba de actionat eu sunt pe post de treapta, pe post de pres.Si am inceput sa ma satur.
!
Pe bune daca inteleg unde sunt jignirile sau formularile gresite din acest text. Mie mi se pare cat se poate de bun simt si corect. Interpretari pe text se fac decand lumea asa ca nu inteleg inflacararile lui Florian. Atunci cand scrii nu faci ecuatii de matematica cu un singur rezultat corect; nu stai sa te gandesti in cate moduri vor fi interpretate gandurilor tale de cei care iti citesc randurile. In ceea ce priveste “treptele”, este cat se poate de adevarat si normal ca unii oameni sa fie mai importanti si mai aproape de sufletele noastre decat altii. Fiecare dintre noi are cate o “scara”, pe care a urcat-o, o urca sau face parte, ca treapta, din scara altcuiva. In concluzie Luciana esti una dintre cele mai bune prietene ale mele, si in unele momente grele ale vietii m-ai sustinut sa urc treptele scarii, de care ma impiedicasem. Data viitoare iti propun sa scrii ceva si despre “masti”
.
@Gabi:
stiu că tu mă înţelegi, pentru că mă cunoşti mai bine decât mă cunosc ceilalţi, dar ştii cum e… fiecare înţelege ce are nevoie 