Aseară vorbeam cu un prieten despre migrene. Am descoperit, după ceva ani buni de când ne cunoaştem, că avem aceleaşi simptome. Dureri atât de mari de cap, încât în acele momente devii aproape inconştient, delirezi, mintea nu îţi mai funcţionează corespunzător, ai stări de vomă, febră şi… multe altele.
De la vârsta de 9 ani mă plimb prin doctori. De la aceeaşi vârstă, am început să iau fel de fel de tratamente. Ce aveam? Cică nu se ştia, cică nu avea nume, cică ar fi fost epilepsie, dar nu epilepsie. Dar cert e că eu luam pastile. Multe. Pe la vârsta de 16-17 ani, mi-am spus: eu nu am nimic, eu nu mai iau pastile. Şi am trăit bine-mersi vreo 5 ani de zile. Apoi, durerile au început să apară din nou, din ce în ce mai des. M-am dus din nou la doctor. Cică aş fi avut modificări pe partea din stânga a creierului şi… din nou… pastile. Am luat vreun an jumate, după care am zis: prefer să suport durerile decât să mai bag în mine substanţe toxice care îmi distrug alte organe. Ulterior am aflat că pastilele care îmi fuseseră administrate erau pentru epileptici. Numai că doctorii îmi spuneau că nu ar fi epilepsie. Că ar fi un fel de cefalită migrenoasă, ba cefalee, ba migrene severe etc.
Prietenul cu care am vorbit aseară în pragul uşii timp de o oră mi-a spus că are aceleaşi simptome. Aceleaşi simptome de ai impresia că vei muri de durere. Dureri după care slăbeşti vreo 2-3 kilograme. Mi-a spus că a făcut tomografie, a făcut RMN, doctorii nu văd nimic. Dar în schimb i-ar fi administrat Carbamazepin, doctoriile pe care le luam eu când eram mică. Oare când se va schimba ceva la noi în ţară şi doctorii vor administra medicamente NUMAI atunci când ştiu despre ce este vorba?
Aş continua să vorbesc despre sistemul medical din România, dar altul este scopul acestui articol. De ani de zile caut un drum. Citesc, mă documentez, încerc diferite căi. Încet-încet am ajuns la o concluzie: în 2012 se va întâmpla ceva. Asta o simţim cu toţii, dar nj vrem să recunoaştem. Că se tot vociferează pe această temă şi există fel de fel de supoziţii, fiecare e liber să creadă ce vrea. Eu cred că ceva va fi. O schimbare. Atât în gândire, cât şi în concepţii, dar mai ales spirituală şi fizică. Şi că suntem supuşi la fel de fel de “teste”. Corpurile noastre trebuie să înveţe să supravieţuiască schimbării. Aşa că asociez durerile mele cu un fel de curăţare. Şi fizică şi psihică. Pentru că în acele momente de “agonie” îmi pun fel de fel de întrebări. De la “ce am făcut rău ca să plătesc aşa?” la ”oare acum voi muri?”.
Ne curăţăm, începem să gândim mai mult pozitiv şi suferim consecinţele gândirii negative. Deşi am nişte dureri groaznice de multe ori, mă bucur că învăţ de fiecare dată câte ceva şi mă bucur că învăţ să le supravieţuiesc (pentru că, credeţi-mă, de multe ori simţi că mai rău de atât nu se poate). Nu trăiesc degeaba în aceste timpuri în care suntem din ce în ce mai încercaţi. Gata. Atât momentan. Restul… mâine. 
salut,
astept ziua de miine sa continui
2012-nu cred ca o sa fie ceva spectaculos-cred ca o sa faca toate cluburile party-uri cu tema 2012, in rest…
intr-o zi cu soare sa ne vedem la un “magnet”
si explicatia “oculta” ai gasit-o? ca doctorii… vai mama lor.
@Bogdan: eu cred ca o sa fie ceva. nu ce se spune, dar va fi CEVA. si daca vrei, dam si party
da, ne vedem la un magnet cu ceai eventual
explicatia oculta cred ca o gasesc in timp…
Poate este bine sa fim recunoscatori pentru toate incercarile vietii…
Sa ai zile cu sanatate si iubire!
Cunosc si eu durerile astea de cap. Mie imi venea sa imi tai capul la un moment dat pentru ca nu mai suportam. La un moment dat am avut si o pareza temporara (20-30 min) pe partea stanga. Am fost si eu la un neurolog care, prin anumite intrebari, dorea sa imi dea de inteles ca ar fi epilepsie. Stiam despre epilepsie, iar ce aveam eu nu era nici pe aproape. Mi-a dat Carbamazepina, care, dupa citirea prospectului, mi-am dat seama ca mai mult rau imi va face daca o iau. Pana la urma diagnosticul meu a fost: migrena acompaniata. Oricum, intr-adevar, sistemul lasa de dorit, iar unii medici mai bine s-ar duce sa faca cizme decat sa diagnosticheze.
Sper sa nu te mai viziteze astfel de dureri prea des.
@Anita: multumesc, la fel!
dar tu cum iti explici durerile tale?
@Jantutza: din pacate am periodic aceste dureri. din fericire, din ce in ce mai rar acum.
Dar ca se deschide al 3-lea ochi? Si, in caz ca e gata deschis, e nevoie de armonizare a intregii fiinte? Adica toate chakrele sa fie deschise si sa functioneze la capacitate maxima. Si ca, poate, vibratia interioara a fiecaruia dintre noi, se aliniaza cu Noua Vibratie?
Draga mea, ma bucur ca ai scris articolul asta. Si eu experimentez dureri de cap, ce-i drept nu asa severe precum cele descrise de tine. Ideea este ca pana acum 1 an-2 nu aveam deloc dureri de cap. Marea mea sansa este ca am Rei-ki si ma ajuta teribil. Am renuntat la medicamente dupa cum iti povesteam si merge foarte bine cu Rei-ki. Cat despre 2012… “sfarsitul lumii asa cum o cunoastem” … fiecare intelege ce vrea din asta. Multi inteleg ca o sa explodeze Pamantul. Eu cred ca noi nu o sa mai fim cum eram, deci ne vom schimba, RADICAL. Procesul asta e inceput de ceva vreme si va mai continua cativa ani buni. Nu stiu daca alinierea planetelor din 2012 va avea asa repercusiuni majore asupra noastra. Schimbarea inceputa este la nivel subtil, si colectiv. Vom putea trage concluzii comparandu-ne cu noi cei de acum cativa ani.
Te pup si iti doresc numai bine.
@Andreea: pai asa cred si eu, dar nu am spus-o direct sa nu sperii cititorii mei mai “pamanteni”
@Mada: si pe mine cred ca ma ajuta Reiki, desi in ultima vreme nu prea am mai practicat, recunosc… Eu ma bucur ca scriu despre tot ce simt, dupa 2012 o sa vad unde au intervenit schimbarile
Încep prin a spune că mă bucur că nu sunt singura!
Cunosc exact simptomele pe care le am de când eram mică,doar că la mine situaţia a fost abordată diferit.Nu am fost niciodată la un consult (deşi aş fi curioasă să îmi fac o tomografie) şi nu m-am îndopat niciodată cu medicamente.Am dus durerea pe picioare,cum s-ar zice.Nu ştiu dacă am procedat bine dar mami fiind obligată să ia multe pastile a evitat mereu pe cât posibil să ne îndoape cu medicamente.Am luat decât ocazional algocalmin,dar am renunţat pentru că am observat că nu funcţionează.Am început să diminuez mental durerea,astfel că o perioadă s-a mai calmat sau apăreau aceste crize mai rar.Apăreau mai des doar în nopţile cu lună plină,nopţi în care nu puteam nici să dorm,iar dacă dormeam aveam coşmaruri.Doar că,aproximativ de un an şi jumătate durerile s-au modificat.Au apărut mai des şi mult mai intense şi întinse ca durată.De altfel şi…experienţele [ca să nu-i sperii nici eu! 
] s-au intensificat,devenind mai puternice şi,într-un fel,chiar mai brutale.Dar povestea este mai lungă.Cert este că astăzi durerile sunt mai dese ,mai puternice şi asociate aproape de fiecare dată cu câte o…experienţă.Eram şi eu curioasă să aflu păreri pentru că până acum aveam impresia că sunt eu singură.Sunt de acord cu Andreea şi Mădă.Iar legat de Reiki,Petru m-a învăţat acum câteva luni cum să îmi vindec durerile de cap şi a funcţionat,dar mărturisesc că spre ruşinea mea nu am folosit mai des procedeul şi încă nu am început să aprofundez acest domeniu cu toate că o să încerc să o fac cât mai în curând.
Offtopic:Luciana…te aşteaptă un premiu pe blogul meu!
Vă îmbrăţişez şi vă pup pe toţi!
@Georgiana: multumesc mult pentru comentariu si pentru premiu!
si eu ma bucur sa aflu ca nu sunt singura. si in ultima vreme dau peste foarte multi oameni care observa modificari in corp… asa ca…. tot inainte si om vedea ce se mai intampla… rezistam noi
Primul pas…l-am facut; consider eu ca am trecut o bariera.Amandoi. Gasindu-ne urmatorul moment de liniste, poate vom incerca sa descoperim “vindecarea” prin puterea subconstientului….si de ce nu…prin Terapia cu Ingeri. Nu dezvolt subiectul aici..
.Ar fi minunat sa fie si Cristi prin zona, pt ca nu intamplator a aparut in viata ta, echilibrand balanta…..Trebuie sa multumim celor care slujesc ca ingeri in cer si pe pamant…; deschideti ochii…tot timpul avem langa noi asa ceva, sub o forma sau alta….
Nu ai pentru ce!Am simţit nevoia să arăt şi altfel oamenilor că îi apreciez,iar tu ai fost prima pe listă!
Mergem înainte şi rezistăm,dar eu cred că pentru a reuşi este important ca tot mai mulţi oameni să bage de seamă că se întâmplă ceva cu ei.
Apropo de schimbările care par să apară tot mai des,doar eu încep să simt trecerea timpului ca fiind tot mai alertă?
Mă gândesc că toate aceste procese prin care trecem duc totusi către ceva.Eu mărturisesc sincer că aştept cu mintea deschisă orice va veni!
Aşa că…vino 2012 fără frică…paranormali sau nu,te aşteptăm curioşi cu toţii!
În cel mai rău caz…ne alegem cu un party!
@prietenul din pragul usii: da, stiu! gasim noi o zi!
nu cred ca esti singura care simti trecerea timpului mult mai alerta… si da… ar fi tare…petrecere cu planete roshii! 
@Georgiana:
Nu stiu cum sa imi explic durerile, insa banuiesc ca au legatura cu o stare psihica sau ceva de genul asta, desi pana acum nu am gasit legatura. Si apropo de legatura dintre durere/boala si ce avem de invatat din ea, iti recomand o carte de la editura Trei “Boala ca sansa”.
Te pup.
@janetutza: mersik. o ai?
mi-o imprumuti? 