Tramvaiul 35 nu mai există de câteva luni de zile bune. Se lucreză pe linie şi au fost introduse alte tramvaie în locul lui, chiar dacă merg doar pe jumătate din traseul iniţial. Astăzi m-am urcat într-unul din ele. Aceiaşi oameni, gârboviţi de grijile zilnice şi înrăiţi de societate, chiar dacă inconştient uneori, aceleaşi geamuri închise, de frica primelor raze de soare ale primăverii care de-abia se chinuie să ne şteargă puţin mocirla de pe ghete, rămasă de la zăpada care încă se mai topeşte pe străzile mohorâte ale Bucureştiului.
Acum că am făcut descrierea de rigoare, să vă spun ce am observat astăzi. Şi ceea ce cred eu că nu e un fapt puţin important. Am observat că iubim diferit. O să ziceţi „păi normal că iubim diferit!“. Nu, ma refer la faptul că bărbaţii iubesc diferit de femei. E normal, ştiu…
Dar să vă explic: o femeie iubeşte simplu. Ea zboară, se dăruieşte întru totul, simte că poate face orice pe pământ când e alături de cel pe care îl iubeşte şi poate face până şi cele mai stupide lucruri ca să-i demonstreze acestuia că îl iubeşte şi ca să-i câştige dragostea.
Bărbatul… eh… există mai multe tipuri de bărbaţi. Există (1) cel care sufocă femeia, spunându-i non stop cât de mult o iubeşte şi stând cu ea bot în bot toată ziua (un fel de „sub-papucar“, scuzaţi expresia), (2) cel care nu îi spune aproape niciodată femeii ce simte, dar în schimb îi arată prin fapte şi gesturi (ăştia sunt specimene rare, dar bune – deşi femeii trebuie să-i spui mai mereu că o iubeşti, pentru că simte nevoia), apoi (3) cel care nici nu spune, nici nu arată (ăştia sunt groaznici), dar atunci când e luat la rost scuipă tot, şi mai există (4) cel care se mulţumeşte să fie prin preajma persoanei iubite doar ca să o privească, doar ca aceasta să îi zâmbească şi el să îi privească chipul luminos. O viaţă întreagă. Fără ca el să spună un cuvânt. Femeia nu ar putea face acest lucru. Oricât ar încerca. Pentru că femeia nu se poate abţine. Femeia nu poate să tacă, nu poate ţine un secret. Pentru că femeia vrea să îl posede pe bărbat. Şi culmea, chiar dacă de cele mai multe ori dragostea bărbatului este confundată cu plăcerea carnală, bărbatul este acela care poate face asta o viaţă întreagă. Să privească. Cu dragoste. O femeie.
Tramvaiul mergea mai departe şi noroc că era să îmi reteze o tanti capul cu un aparat de măsurat şinele sau strada sau ce or măsura ele, că altfel uitam să cobor unde trebuia. Să iubiţi sănătos!
P.S.: Nu, nu sunt misogină.
de ce sa nu putem sa tinem un secret,de ce sa nu putem sa tacem,putem,insa nu vrem;eu cum pot?