cine?

Acum…

În această clipă… un bebeluş se naşte undeva. Un om moare în altă parte a lumii. Cineva primeşte cea mai frumoasă veste din viaţa sa. Cineva intră în stare de şoc. Altcineva devine iluminat. Un individ fură. Altul îşi omoară mama. Cineva plânge. Cineva râde cu sufletul. Un om se bucură că a scăpat cu viaţă. Altul vrea să moară, considerând că nu mai are pentru ce trăi. Cineva plânge după o persoană dragă. Altcineva îşi vede visul realizat. Un om priveşte copacii. Un bărbat se gândeşte la tot ce a făcut în viaţă. O femeie se gândeşte la alegerile pe care le-ar fi putut face în trecut. Un copil primeşte cadou un căţeluş. Un alt copil se îneacă. Unuia îi vine o idee genială. Altul face atac cerebral. Cineva îşi pierde ambii părinţi. Altcineva învaţă să vorbească.

Exemplele ar putea continua la nesfârşit. Peste tot, în jurul nostru, se întâmplă lucruri. Toate în acelaşi timp. Toate ACUM. Acum citeşti. Citeşti şi atât. Simţi emoţia? Tu eşti parte din toate lucrurile de mai sus. Totul e în tine şi tu eşti în Tot. Simţi. Vibrezi. Recunoşti. Eşti.

TACI

TACI.

Cuvintele sunt importante. Alege-le cu grijă.

TACI.

Ascultă-te înainte de a spune ceva.

TACI şi vorbeşte mai mult cu tine.

O vrăbiuţă

Tocmai ce am văzut acest superb filmuleţ (mulţumesc Răzvan!) şi vreau să îl împărtăşesc cu voi…

E scurt, dar foarte adânc… luaţi aminte…

Urmează-ţi visul!

Ne-am găsit drumul. După multe căutări şi întrebări, ştim pe unde vrem să o luăm. Ştim că ne-ar fi cel mai bine să facem aşa cum simţim, aşa că începem să păşim încet pe cărarea aleasă. Şi cu fiecare pas, sufletul nostru râde şi chipul ni se înseninează. În sfârşit! O să ajungem acolo unde vrem şi unde ne va fi cel mai bine!

Dar ce te faci atunci când pe drumul tău apar bolovani? Treci peste ei, îi ocoleşti sau te opreşti? Spun asta pentru că în ziua de azi foarte mulţi dintre noi avem tendinţa să renunţăm. Piedicile apar inevitabil, ca şi cum ar fi nişte teste, iar nouă ne e mult mai uşor să renunţăm. De multe ori suntem constrânşi să facem compromisuri ca să ajungem acolo unde ne dorim, iar acest lucru ne dă înapoi. De ce? Pentru că vrem totul pe tavă, deşi ştim că doar cei care sunt insistenţi reuşesc.

Dar noi spunem că alţii care au reuşit au avut noroc, iar noi nu reuşim pentru că nu avem sau nu am avut niciodată. Nu are sens să vă dau exemplu concret, pentru că ştiu că fiecare dintre voi a trecut prin asta măcar o dată în viaţă. Adică alegem să nu schimbăm nimic, din frica de a nu-i dezamăgi pe ceilalţi sau din frica de a da peste ceva mult mai rău. Doar că o vorbă populară spune „încercarea moarte n-are”. Atunci nu ar fi mai bine să vedem cum este să facem acel compromis? Ca apoi să putem spune în mod cert că nu putem continua aşa?

continuarea pe AstroCafe

Tu şi abundenţa

Scriu despre abundenţă pentru că ea este prezentă în fiecare zi în viaţa noastră, fără să ne dăm seama. Ne-o dorim de multe ori, iar atunci când bate la uşa vieţii noastre, simţim că nu mai putem, că o luăm razna, că e prea mult. Asta ne duce cu gândul la zicala „ai grijă ce-ţi doreşti…”. Şi oare nu se bat cap în cap dorinţele noastre?

Oamenii îşi doresc întotdeauna mai mult decât au. Şi deşi aleargă zi de zi, făcând numeroase lucruri, ei nu conştientizează faptul că au deja. Un om care se duce zi de zi la serviciu şi seara se întoarce la familia sa acasă nu îşi dă seama că e norocos să aibă o familie şi un serviciu. Oare nu asta şi-a dorit? Un om care face mai multe lucruri şi are impresia că nu mai are timp deloc nu îşi dă seama că are activitate şi uită să se bucure de acest lucru. Oare nu acest lucru şi l-a dorit?Scriu despre abundenţă pentru că ea este prezentă în fiecare zi în viaţa noastră, fără să ne dăm seama. Ne-o dorim de multe ori, iar atunci când bate la uşa vieţii noastre, simţim că nu mai putem, că o luăm razna, că e prea mult. Asta ne duce cu gândul la zicala „ai grijă ce-ţi doreşti…”. Şi oare nu se bat cap în cap dorinţele noastre?

Continuarea aici, pe AstroCafe

Concluzii pământene

dreams

Am venit aici ca SĂ SIMŢIM viaţa asta. Aşa că… de ce să nu ne bucurăm de fiecare clipă pe care ne-o oferă?

Ştim cu siguranţă că la un moment dat vom muri. Nu ştim ce înseamnă asta şi deseori ne temem. Dar… de ce să ne gândim la sfârşitul vieţii noastre când noi nici măcar nu am început SĂ TRĂIM? → citeşte mai mult ←

Prima mea carte

books1

Chiar dacă nu am reuşit ÎNCĂ să public o carte, astăzi v-am pus laolaltă mai multe scrieri de-ale mele, din 2005 până în 2009.

M-am gândit să împart cu toată lumea bucuria de a scrie, în speranţa că vă pot ajuta cumva. Nu este o carte stufoasă, chiar este foarte micuţă. Dar acolo am adunat gânduri frumoase timp de 4 ani de zile. → citeşte mai mult ←