cine?

Oameni și bani

Astăzi a mai trecut o zi din viața mea. O zi în care sper că mi-am luat lecția bine… Azi a fost prima zi de târg. Eram tare bucuroasă că totul mergea super ok. Dar nu a fost să fie…

O femeie colorată bine (ca să nu-mi pătez blogul cu un altfel de cuvânt…) m-a furat pe față. Gaură 2 milioane. Aceeași tehnică veche de… vreau aia, ba nu… Dă-mi așa, ia restu’, dă-mi înapoi etc. Bun… zic… După ce am scăpat de tremurat și de abţinut din plâns… am încercat să mă gândesc DE CE… Am încercat să nu mă mai învinui și să trec mai departe. Mă gândeam oare ce am făcut rău să pățesc așa. Și sincer… nu mi-e de bani, pentru că nu am fost niciodată genul „ahtiat după bani”. Și dacă cineva ar fi fost la ananghie, sigur l-aș fi ajutat din inimă. Dar în momentul în care îmi iei ÎN FAȚĂ banii pe munca mea, pe orele mele de lucru, apăi asta doare… Și m-am tot gândit, răzgândit… Oricum, nu mai am ce face. Doar că… mi-am dat seama de un lucru. Și probabil că acesta a fost prețul. Mi-am dat seama că în jurul meu există mulți oameni frumoși. Oameni care în momentul în care au văzut ce mi s-a întâmplat, au fost aproape de mine. Oameni care m-au mângaiat pe cap și mi-au spus: liniștește-te… Acum îmi vine din nou să plâng… dar mă gândesc că nu am de ce… Așa că vreau să le mulţumesc pe această cale tuturor celor care au fost și încă sunt lângă mine. Voi sunteți cei care contați! Mulțumesc pentru tot! O să trec și peste asta…

Oamenii care contează

oameni-care-conteaza

De-a lungul vieţii, oamenii din jurul nostru ne fac diferite bucurii, ne oferă zâmbete, ne dau fiori, ne arată gesturi de compasiune, de prietenie sau de iubire curată. Dar, se întâmplă, „uneori deseori“ – dacă-mi permiteţi să spun aşa, ca oamenii să ne dezamăgească. Sau să ne facă să suferim. Sau să ne spună cuvinte dureroase. Ar fi cam acelaşi lucru… toate astea duc la suferinţă.

Ce ar trebui să facem noi cu astfel de oameni? Să ne certăm cu ei? Să îi urâm? Să ne enervăm? Nu… eu propun altceva. Să nu punem la suflet răutăţile lor şi… cel mai important… să ne gândim la acei oameni care contează. → citeşte mai mult ←

Trepte, trepte…

trepteSunt multe lucruri de zis. Cert este că unul din testele pe care ţi le mai dă viaţa sunt oamenii despre care tu crezi că vor să ţi se pună în drum. De fapt ei merg şi ei, uşor, pe drumul lor, iar ceea ce vezi tu ca piedică din partea lor este de fapt o parte din tine. Mai greu e cu conştientizatul. Pentru că de obicei preferăm să dăm vina pe alţii, decât să ne asumăm noi „greşeala“. :)

Am simţit să scriu asta pentru că în ultima vreme am tot cunoscut persoane care au vrut (sau am crezut eu că vor) cumva să mă tragă în jos de pe drumul meu. Dar iată că eu aş dori să le mulţumesc, pentru că, poate involuntar, mi-au făcut un bine. Eu am ales să urc în sus. Şi chiar dacă eu sunt sus şi ele au rămas jos, le iubesc. Eu nu le numesc piedici. Le numesc trepte.