De-a lungul vieţii, oamenii din jurul nostru ne fac diferite bucurii, ne oferă zâmbete, ne dau fiori, ne arată gesturi de compasiune, de prietenie sau de iubire curată. Dar, se întâmplă, „uneori deseori“ – dacă-mi permiteţi să spun aşa, ca oamenii să ne dezamăgească. Sau să ne facă să suferim. Sau să ne spună cuvinte dureroase. Ar fi cam acelaşi lucru… toate astea duc la suferinţă.
Ce ar trebui să facem noi cu astfel de oameni? Să ne certăm cu ei? Să îi urâm? Să ne enervăm? Nu… eu propun altceva. Să nu punem la suflet răutăţile lor şi… cel mai important… să ne gândim la acei oameni care contează. → citeşte mai mult ←
Sunt multe lucruri de zis. Cert este că unul din testele pe care ţi le mai dă viaţa sunt oamenii despre care tu crezi că vor să ţi se pună în drum. De fapt ei merg şi ei, uşor, pe drumul lor, iar ceea ce vezi tu ca piedică din partea lor este de fapt o parte din tine. Mai greu e cu conştientizatul. Pentru că de obicei preferăm să dăm vina pe alţii, decât să ne asumăm noi „greşeala“. 
Am simţit să scriu asta pentru că în ultima vreme am tot cunoscut persoane care au vrut (sau am crezut eu că vor) cumva să mă tragă în jos de pe drumul meu. Dar iată că eu aş dori să le mulţumesc, pentru că, poate involuntar, mi-au făcut un bine. Eu am ales să urc în sus. Şi chiar dacă eu sunt sus şi ele au rămas jos, le iubesc. Eu nu le numesc piedici. Le numesc trepte.
blabla-uri recente