Ieri m-am gândit la asta cam toată ziua. Mi-am dat seama că absolut toţi oamenii sunt trişti. Poate mă contrazici şi spui că nu e aşa. Da… ştiu că poţi fi fericit că eşti îndrăgostit (maxim două săptămâni). Poţi fi fericit câteva zile că (crezi că) ai obţinut job-ul mult dorit, poţi fi fericit o zi sau două că ai luat un examen, poţi fi fericit câteva momente că eşti admirat. Poţi fi fericit o perioadă că ţi-ai găsit drumul în viaţă etc etc. Exemple sunt multe…
Dar… după ce te îndrăgosteşti de o persoană şi dispare vraja, începi să îi vezi defectele şi vrei mai mult sau nu mai vrei. După ce obţii job-ul dorit, îţi dai seama că poţi mult mai mult sau că nu îţi plac colegii etc. După ce iei un examen, te gândeşti câte mai trebuie să faci ca să ajungi unde vrei de fapt. Poate ai pornit pe calea unei vieţi mai spirituale, dar la un moment dat vei vrea mai mult şi ai fi trist că nu poţi ajunge la „iluminare“. → citeşte mai mult ←
Începusem să port masca. Trânteam priviri urâte oamenilor, şi totul în jur mi se părea inutil. Vremea o vedeam foarte închisă, oamenii mi se păreau toţi urâţi şi răi, viaţa însăşi mi se părea crudă şi fără scop. Renunţasem să mai simt ceva frumos, renunţasem la toate gândurile înălţătoare, pline de iubire, iar stomacul meu simţea o tensiune permanentă. Oamenii mă călcau pe picioare, pentru că tramvaiul devenea din ce în ce mai aglomerat. Nimeni nu-şi cerea scuze. Eu deveneam din ce în ce mai irascibilă şi mai agresivă. Dacă cineva mi-ar fi zis ceva atunci, i-as fi tăiat-o din scurt. Masca pe care o purtam acoperea de fapt un vulcan de iubire. Iar eu nu lăsam vulcanul să erupă. De teamă ca lava lui să nu mă ardă, şi ca nu cumva să ajungă prea departe, să îi ardă şi pe ceilalţi. Aşa că preferam să ţin în mine toată această lavă. Dar masca aceasta, a furiei, a tristeţii, nu făcea decât să atenueze starea din interiorul meu. Ştiam, probabil, undeva în subconştient, că la un moment dat voi erupe. Iubirea va ţâşni din sufletul meu, voi înflori, şi atunci voi vedea iarăşi copacii primăverii cum înfloresc în imaginaţia mea. → citeşte mai mult ←
