Acum aproape 3 ani de zile, m-am căsătorit cu un om deosebit. Așadar, nunta trebuia să fie la rândul ei, deosebită. Și m-am tot gândit eu cum să-mi organizez totul și ce anume să aduc original pentru invitații mei. Așa că m-am apucat și mi-am făcut singură mărturiile, 200 la număr. Și cum mi-am zis că nu pot să le dau doar un borcănel cu niște pietricele colorate, m-am gândit că trebuie să adaug ceva. Astfel, am ajuns să fac rost de cele 200 de citate diferite, pe care le-am strâns cam în trei luni de zile. Și iată cum fiecare invitat a primit câte un citat la masa unde s-a înfruptat.
Când am început să merg la târg cu bijuteriile create de mine, am zis: trebuie să le ofer și clienților mei ceva deosebit. De ce să nu folosesc citatele de la nuntă? Și așa → citeşte mai mult ←
Astăzi m-am plimbat puțin pe străzile Bucureștiului. Mi-am pus în urechi căștile și am dat drumul la muzica ce mă încântă în fiecare zi.
Nu aveam mult de mers până la destinație. Vreo douăzeci de minute. Timp în care am vrut să mă bucur de “liniștea” muzicii din căști. Muzică pe care eu alesesem să o ascult. Puțin mai departe de bloc, vreo 5-6 muncitori tundeau iarba. Nu știu de ce, dar niciodată nu mi-a plăcut mirosul de iarbă proaspăt tunsă. Am vrut să trec cât mai repede, mai ales că sunetul era atât de asurzitor, că nu mai auzeam nici muzica din căști… Și atunci am văzut un fluture alb zburând într-o grădină. Și în acel moment mi-am imaginat că sunt fluture. Și zbor în București. Și mi-am dat seama că eu nu îmi aud bătăile propriilor aripi. În jurul meu e atât de multă gălăgie, că nu mă mai pot concentra asupra vieții scurte pe care o am. Dacă aș putea doar o clipă să uit de tot ce mă înconjoară și să mă aud doar pe mine…
Am simțit că am nevoie de liniște. Și oare unde să găsești acea liniște profundă… decât în interiorul tău? Acolo unde ești TU de fapt…
Update de moment: tocmai ce am deschis geamul să scutur ceva şi… un fluture alb zbura în spirală spre mine, la geam. Nu e aşa că nimic nu e întâmplător?
Dragii mei, cu bune și cu rele, târgul din weekend a luat sfârșit.
Le mulțumesc din nou organizatorilor și tuturor colegilor care mi-au fost aproape și vă las să vedeți imagini chiar de acolo. Pe filmuleț spun și eu câteva cuvinte… POTRIVITE sau nu, Mazdrunka este la TV!
Astăzi a mai trecut o zi din viața mea. O zi în care sper că mi-am luat lecția bine… Azi a fost prima zi de târg. Eram tare bucuroasă că totul mergea super ok. Dar nu a fost să fie…
O femeie colorată bine (ca să nu-mi pătez blogul cu un altfel de cuvânt…) m-a furat pe față. Gaură 2 milioane. Aceeași tehnică veche de… vreau aia, ba nu… Dă-mi așa, ia restu’, dă-mi înapoi etc. Bun… zic… După ce am scăpat de tremurat și de abţinut din plâns… am încercat să mă gândesc DE CE… Am încercat să nu mă mai învinui și să trec mai departe. Mă gândeam oare ce am făcut rău să pățesc așa. Și sincer… nu mi-e de bani, pentru că nu am fost niciodată genul „ahtiat după bani”. Și dacă cineva ar fi fost la ananghie, sigur l-aș fi ajutat din inimă. Dar în momentul în care îmi iei ÎN FAȚĂ banii pe munca mea, pe orele mele de lucru, apăi asta doare… Și m-am tot gândit, răzgândit… Oricum, nu mai am ce face. Doar că… mi-am dat seama de un lucru. Și probabil că acesta a fost prețul. Mi-am dat seama că în jurul meu există mulți oameni frumoși. Oameni care în momentul în care au văzut ce mi s-a întâmplat, au fost aproape de mine. Oameni care m-au mângaiat pe cap și mi-au spus: liniștește-te… Acum îmi vine din nou să plâng… dar mă gândesc că nu am de ce… Așa că vreau să le mulţumesc pe această cale tuturor celor care au fost și încă sunt lângă mine. Voi sunteți cei care contați! Mulțumesc pentru tot! O să trec și peste asta…
Având în vedere că aceasta este căsuța mea virtuală, unde pot spune tot ce îmi trece mie prin cap… în acest moment vreau să scriu.
Am așa… o stare de euforie bruscă, dacă se poate numi așa.
Mi-am adus aminte de faza cu chinezul de la târgul din weekend. Nico a venit cu un prieten și vorbeam de treaba asta cu mărgele. Și mi-au zis… “lasă, că atunci când nu o să mai faci față, îți faci rost de niște chinezi, ca să îți facă treaba!”. La care eu le zic: “nu, nu! eu sunt propriul meu chinez!” Și mi s-a părut foarte tare fraza asta, încât mi-a rămas întipărită în minte și am zis că vreau să o păstrez acolo undeva.
Încă am o perioadă plină și încerc să mă bucur la maximum de ea. Nu prea mai am timp să fac lucruri “lumești”, de genul: gătit, curățenie, cumpărături, dar o să fie bine. Aștept vacanța, care încă nu știu când va veni. Dar mă bucur de prietenii adevărați din jurul meu, cei care mă susțin și mă iubesc așa cum sunt (în ultima vreme mai scumpă la vedere) și de toți oamenii deosebiți care mi-au devenit clienți fideli de câteva luni și care își fac apariția la fiecare târg la care particip.
Vine ‘O ZZY’ când visele unora devin realitate. Nu pot spune că sunt un fan Ozzy Osbourne, dar cred că e un concert la care merită să mergi. Asta dacă asculți rock, sau nu neapărat.
Tocmai ce am auzit la City FM că până la data de 1 iulie sunt niscaiva reduceri la bilete, nu așa de mari, dar oricum, semnificative pentru cupluri.
Totuși, după experiența cu Aerosmith, mă tot gândesc dacă mai merită să merg la un concert în Zona Arena. Sau măcar pot să sper că Ozzy va veni cu sunetul propriu…
Se pare că există și o problemă undeva, pentru că pe site-ul oficial al lui Ozzy scrie că în România va veni pe 1 octombrie, nu pe 2… Acum vom vedea unde e greșeala.